| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
«Tehnologie VoIP» Implementarea unei retele de voce peste structura unei retele de date
Indiferent ca este vorba de folosirea lui la servici sau in timpul liber, telefonul a devenit o parte integranta a societatii moderne. Pentru a functiona, acesta are nevoie de o infrastructura specifica, compusa dintr-un sistem complex de cabluri telefonice si echipamente proprietare. Administrarea retelei de telefonie intr-o firma cade de obicei in sarcina serviciului IT-hardware. Chiar daca conceptul de cablare structurata, generalizat in anii ’90, a unificat partial reteaua de date cu cea telefonica, departamentul IT are totusi de gestionat in paralel doua retele diferite, fiecare necesitind cunostinte si proceduri de exploatare proprii. Intro Tehnologia Voice over IP, aka VoIP, aparuta in 1995, s-a maturizat pe parcursul a 10 ani, atingind in 2005 un prag de functionalitate ce a permis companiilor mari sa o adopte. Desi costurile initiale sint importante, unificarea infrastructurii IT si simplificarea exploatarii retelei reprezinta doua motive suficient de puternice pentru a justifica interesul fata de aceasta solutie.
Tehnologic vorbind, au fost mai multe probleme de rezolvat inainte ca telefonia IP sa poata inlocui telefonia «clasica» intr-o maniera care sa conserve modul simplu de folosire al aparatelor telefonice, cu care oamenii s-au obisnuit timp de mai bine de un secol, si asigurarea functionarii aparatului telefonic terminal independent de alimentarea electrica a acestuia.
Pe masura trecerii timpului, tot mai multe companii (si nu doar cele din categoria corporate) adopta aceasta solutie, extinzind baza de clienti ai producatorilor de echipament VoIP, cu efect direct asupra scaderii pretului de vinzare. Aceasta scadere a preturilor face tehnologia atractiva si pentru firme mai mici, care nu au inca personal pregatit pentru a implementa acest tip de solutie.
Deoarece in ultimul timp am primit mai multe solicitari pe aceasta tema, m-am hotarit sa creez un mic ghid practic de implementare de VLAN-uri de voce in retele de date pre-existente, construite cu echipamente Cisco, care sa poata sustine deployment-ul de telefonie VoIP. El se adreseaza tehnicienilor si inginerilor de retea juniori, in general tuturor persoanelor care poseda cunostinte de baza despre networking dar nu au avut inca posibilitatea sa urmeze un curs de implementare VoIP.
Configurarea unui switch layer 2 Un port de retea ce apartine unui switch Cisco L2 poate avea mai multe moduri de lucru:
Modul access se foloseste pentru a conecta la retea un dispozitiv de retea terminal (PC, imprimanta de retea, telefon ToIP, s.a.)
Modul trunk se foloseste pt. uplink (conectare la alt switch).
In cazul in care dorim sa facem uplink pe mai multe canale catre un alt switch (legatura de backbone), trunk-ingul nu mai este de folos, fiindca intervine mecanismul STP, care mentine un singur port activ si dezactiveaza automat celelalte legaturi «paralele». In acest caz, va trebui sa instructionam switch-ul ca porturile implicate vor trebui sa lucreze in modul ether-channel.
In imaginea de mai jos sint exemplificate cele trei moduri de lucru. Porturile ethernet apartinind switch-ului sw23 vor fi configurate astfel:
Pe porturile 4, 5 si 6 se va permite functionarea duala (acces la retea si canal de voce), iar pe portul 7 doar acces la retea. gf In tabelul de mai jos sint descrise configurarile necesare pe switch-ul de acces sw23 :
Nota : in tabelul de mai sus s-au trecut doar comenzile necesare crearii VLAN-urilor si plasarii unor porturi in VLAN-urile necesare. Nu s-au discutat comenzile necesare parametrarii porturilor de uplink, de exemplu.
Routare intre vlan-uri VLAN-urile se creeaza la nivel OSI-L2, asa ca echipamentele plasate in VLAN-uri diferite nu se vor vedea intre ele. Pentru a realiza comunicatia intre VLAN-uri, va trebui sa definim pentru fiecare VLAN cite un subnet de retea, evident diferit de al celorlalte VLAN-uri, iar apoi vom defini o tabela de route-are intr-un dispozitiv L3 la care ajunge cite o conexiune din fiecare VLAN de distributie. Pentru o retea de dimensiuni mici se poate folosi ca dispozitiv L3 un router. Pentru a realiza route-area, trebuiesc parcursi urmatorii pasi : - fiecarui VLAN i se va asocia cite un subnet IP - pentru fiecare VLAN se va defini o adresa de gateway (aleasa din subnet-ul asociat) - in switch-ul in care este conectat router-ul, vor trebui definite toate VLAN-urile ce exista in reteaua locala, chiar daca nu contine echipamente din toate VLAN-urile conectate direct in el - portul din switch in care este conectat router-ul va fi parametrat in modul trunk (pentru ca switch-ul sa trimita catre router toate pachetele de retea apartinind tuturor VLAN-urilor) - portul ethernet al router-ului va fi parametrat in modul trunk - pe portul de retea al router-ului se va defini cite o sub-interfata pentru fiecare VLAN - pe fiecare sub-interfata se va aplica adresa IP de gateway, definita mai sus.
Dupa definirea subinterfetelor se poate verifica corectitudinea procesului de route-are lansind de pe router cite o comanda ping catre un echipament activ din fiecare VLAN. Nota 1. Numarul atribuit fiecarei subinterfete este generic. Nota 2. Informatia legata de VLAN-uri se afla stocata in memoria flash in fisierul VLAN.DAT. Nota 3. Se poate da o comanda in afara contextului cu do <comanda> ; aceasta nu va fi context-sensitive. router(config)# do show vlan 10 Citeva cuvinte despre structura de VLAN-uri. Daca sinteti cei care creati structura de VLAN-uri in reteaua pe care o administrati, este bine sa nu uitati faptul ca o structura prost creata va poate crea probleme mai tirziu. Este bine ca inainte a crea primele VLAN-uri sa faceti o analiza a necesitatilor actuale si sa incercati sa le anticipati si cele viitoare. O practica des intilnita in companiile mari este aceea a rezervarii unei game de adrese, care sa permita mentinerea structurii de VLAN-uri si in cazul in care vor apare necesitati noi ulterior. Tabelul de mai jos, extras din literatura Cisco, poate fi un punct de plecare.
Tehnologia VoIP are mai multe aspecte ce trebuie luate in calcul pentru a obtine un sistem robust. In cazul in care aveti nevoie de detalii suplimentare, preferabil pe un exemplu concret, postati pe blog un mesaj, sau, daca preferati stilul clasic, trimiteti-mi un email.
Bibliografie:
vizitatori. Site alternativ: sorin-p.xhost.ro |