Foto-reporter >> 3 - Golden Sands

Astazi, cind transmisiile si filmele 3D tin capul de afis pe cimpul de batalie al stirilor multimedia, extins la nivel de internet, fotografia 3D trece aproape neobservata. Oferita mai mult ca o functie-bonus la aparatele digitale recente, posibilitatea de capturare de imagini statice tridimensionale este limitata la rezolutia de full-HD (1920x1080). Avind modesta marime de 2Megapixeli, rezolutia este totusi suficienta pt a putea admira o poza pe un TV-3D, indiferent de diagonale. Multa lume nu realizeaza insa ca fotografiile 3D se pot vizualiza foarte bine si pe un ecran “clasic” (2D), un display de 10” sau chiar de 7” fiind suficient pt a admira “din mina” o astfel de poza, cu ajutorul unor ochelari ieftini si usor de procurat.

O pereche banala de ochelari 3D primiti cadou la o revista sau la o proiectie demo urmarita in vacanta fac posibila vizualizarea fotografiilor pe un laptop entry-level, pe o tableta sau chiar un telefon mobil cu un ecran mai generos. In aceasta vara am gasit - in supermarket !!! - doua tipuri de ochelari cu lentile colorate, ale caror preturi variau intre 3 lei (cei de carton, cu lentile de celofan) la 30 lei (cei cu rama metalica si lentile rigide de plastic).

Pe linga formatele BMP, JPG si GIF, devenite deja “clasice”, veti cauta si gasi cit de curind pe internet fisiere MPO. Acest format universal de captura a imaginilor 3D contine doua imagini, cite una pt fiecare ochi, incluse intr-un container MPO (fisier cu extensia MPO). Pt gestiunea simpla a fisierelor, de obicei aparatele foto creeaza in afara de fisierul MPO si un fisier JPG cu acelasi nume, ce contine imaginea mono, pt a permite o gestionare usoara a acestora pe aparat, fara a avea nevoie de ochelari.

Fisierele MPO se pot vizualiza direct pe televizoarele 3D, care il suporta in mod nativ.

Despre ”Tehnologii 3D” in 185 de cuvinte . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Despre ”Tehnologii 3D” in 185 de cuvinte

Tehnologiile de afisare a imaginii tridimensionale folosite la televizoarele 3D se impart in doua mari categorii: cele ce folosesc ochelari activi (SONY, SAMSUNG) si cele ce folosesc ochelari pasivi (LG).

Cele cu ochelari activi obtureaza succesiv lentila fiecarui ochi cu ajutorul unui sistem LCD integrat in lentile. Atunci cind este emis cadrul pt unul din ochi, lentila de la celalalt ochi se obtureaza. Ochelarii activi necesita o comunicatie permanenta cu televizorul pt sincronizarea operatiei de obturare si necesita baterii sau acumulatori pt a putea functiona.

Cele ce folosesc ochelari pasivi utilizeaza lumina polarizata diferit pt fiecare lentila in parte. Lumina emisa pt fiecare cadru este conditionata pt a fi emisa intr-un anumit fel, denumit mod.

O lentila polarizata permite trecerea luminii ce este polarizata in acelasi mod, blocind lumina polarizata in alte moduri.

Teoretic, calitatea imaginii la tehnologia cu ochelari activi este mai buna, dar eu nu am sesizat diferente majore in niste teste facute intr-un magazine de specialitate. Ochelarii active sint insa mai scumpi si trebuie sa ai grija sa fie incarcati pt a permite vizualizarea fara intrerupere a unei emisiuni de citeva ore.

Pt a vizualiza o fotografie 3D pe un ecan normal, este nevoie ca poza sa fie convertita intr-un format ANAGLYPH. Deoarece exista doua formate, pt o vizualizare corecta utilizatorul trebuie sa poarte o pereche de ochelari corespunzatoare formatului folosit la conversie.

Initial, formatul anaglyph a fost dezvoltat in anii ‘70 pt imagini alb-negru tridimensionale, dar se poate folosi foarte bine si pt imaginile color. Singurul inconvenient consta in atenuarea anumitor nuante de culori, care sint astfel usor denaturate.

Exista doua variante: cea cu lentile Rosu-Cian (sistemul initial) si cea cu lentle Albastru-Galben.

Plecind de la un fisier MPO, imaginile se pot converti in orice format anaglyph. Eu am folosit pt conversie programul 3DstereoMAKER, ce poate fi accesat de aici.

Din punct de vedere tehnic, fotografierea 3D solicita o abordare diferita de cea clasica. Efectul 3D iese in evidenta doar pt cadre ce contin obiecte plasate in planuri de profunzime diferite. Obiectivele foto focalizeaza pe un singur plan, ales (de obicei J) de fotograf. Evident, acest lucru este in opozitie cu fotografia 3D (care are nevoie de planuri diferite), deoarece obiectele plasate in planuri de profunzime mult diferite fata de planul de referinta vor deveni neclare. Cu alte cuvinte, pt a face o fotografie 3D inteligibila, planurile de profunzime trebuie alese astfel incit sa ramina in plaja de focalizare. Iata de ce fotografia 3D necesita o noua abordare si devine astfel o noua provocare pt cei pasionati de acest domeniu.

Ar fi multe de spus pe aceasta tema, dar scopul meu a fost sa fac o simpla introducere, pt a pune in valoare fotografia 3D, deoarece aeasta ofera satisfactie atit shooter-ului, cit si privitorului.

Aveti ambii ochi buni ? . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aveti ambii ochi la fel de buni ?

Acum citeva saptamini, cind am aratat fotografiile 3D cunoscutilor mei, am constatat ca cca un sfert dintre acestia nu reusesc sa vada imaginea tridimensionala. Concluzia la care am ajuns este ca pt a vizualiza 3D, este necesar sa aveti ambii ochi capabili sa focalizeze imaginea corect la cca 50 cm, cit este distanta dintre ochi si monitor.

Asadar, daca vreti sa vizualizati imagini 3D:

- trebuie sa va faceti un test rapid, pt a constata daca vedeti la fel de clar o imagine pe ecran (2D, 3D, nu conteaza), acoperind pe rind cite un ochi

- daca purtati ochelari de vedere, trebuie sa va puneti ochelarii 3D peste (sau sub) cei de vedere

Voi cauta sa pun cit de curind in acest articol o imagine care sa va permita sa aflati cum stati cu focalizarea. Exista persoane care au nevoie de lentila sferica (imaginea este defocalizata pe ambele axe – orizontala si verticala – la fel de mult), pe cind altele au nevoie de lentila cilindrica (imaginea este defocalizata mai mult pe verticala decit pe orizontala).

Mai rar exista si persoane ce au un ochi dominant, al caror creier proceseaza imaginile captate din ochi folosindu-se de unul singur (cel dominant). Cauza poate fi localizata la hardware (persoane ce nu poarta ochelari, dar au un ochi mult mai slab decit celalalt si s-au obisnuit sa il foloseasca doar pe cel bun), sau in software (creierul acestora, din diverse motive, proceseza cu preponderenta informatia primita dintr-un singur ochi).

Un antrenament de cca o saptamina al ochiului slab, punindu-l la treaba timp de citeva ore pe zi (dar nu noaptea :D) prin acoperirea ochiului dominant cu un plasture (de pirat :) va corecta situatia. Evident, pt cei cu defect hardware trebuie sa isi faca mai intii ochelari.

Acum, pt ca ati avut rabdare sa cititi pina aici, va ofer spre vizualizare un mini-album ce contine citeva instantanee surprinse de mine luna trecuta in insula Rodos si la Atena, in vacanta. Exista doua seturi identice: unul contine poze convertite in formatul anaglyph R/C (red-cyan), iar celalalt in formatul B/Y (blue-yellow). Pt a le accesa, folositi link-ul de aici.

Ca si bonus, puteti descarca fotografiile si in formatul original (MPO), pt a face experimente cu un TV-3D sau cu programe de conversie in diverse formate anaglyph.

In cazul in care informatiile postate pe site-ul meu vi s-au parut interesante, va astept sa reveniti si cu alta ocazie.