Scurt eseu despre

«Arhitecturi moderne de retea»

Istoria retelelor este scurta, dar tumultoasa. Dupa ce in anii '70 au aparut mini-calculatoarele, aproape imediat a aparut si dorinta de a le conecta impreuna. Dupa o perioada de un deceniu in care tehnologiile de networking s-au dezvoltat concurindu-se din fasa, selectia naturala si-a spus cuvintul si numai cele ce au inglobat concepte scalabile si eficiente au supravietuit. Utilizatorii au ales tehnologia pe criteriul raportului performanta-pret si al adaptabilitatii. Cine i-ar putea acuza de lobby in favoarea uneia din tehnologii si in detrimentul alteia ce parea superioara pe hirtie ?

Dupa bridge, hub si repeater au urmat switch-urile si routerele. Desi primul switch a aparut in 1969 pe post de router (IMP-ul_de_la_UCLA), abia in anii '90 aceste elemente active de retea au cunoscut consacrarea si au permis o crestere semnificativa a performantelor retelelor locale, eradicind coliziunile «de lucru». La inceput de secol 21 insa, puterea sistemelor IT s-a dezlantuit in LAN, unde capacitatea de procesare a pachetelor de retea in switch-uri a ridicat spectaculos performanta globala a retelei.

Si-atunci cind forta bruta nu a mai fost de-ajuns (contracarata fiind de «coliziunile de broadcast»), a intervenit saltul calitativ, adaugindu-se sistemelor informatice forta inteligentei umane, tradusa in limbaj de procesor. Stafeta cresterii performantei a trecut de la L2 la L3, asezonata cu VLAN din belsug. Dar asta s-a-ntimplat abia dupa ce lumea s-a saturat sa-si iroseasca timpul studiind prea multe protocoale si s-a oprit la unul, un distilat «blue-label» al militarilor strategi. Devine switchul router, sau routerul devine switch? Ce "network architect" mai poate a le cuprinde de-unul singur toate ? In doar 5 ani de zile cursul CCNA s-a demonetizat, dar, devenind cultura generala, specialistii invatata-n continuare CCNP, SNPA, SNRS,  CCVP, CWLS sau BCSMSN. Iar lista de «medalii», «trese» si hop-uri N'n'T nu se sfirseste aici…

Si ca in orice poveste ce se desfasoara pe tarimul economiei de piata, solutiile de succes au fost repede copiate, iar legaturile WAN au profitat din plin de experienta si tehnologia LAN-ului. LAN-ul devine MAN si WAN-ul multi-WAN, dulapul telecom devine prea mic pentru atitea routere, obligindu-le, fort(,)i(^)ndu-le, strivindu-le, presindu-le sa se transforme inapoi in switch-ul din care s-au desprins cindva. O intrebare retorica revine insistent: Devine switchul router, sau routerul devine switch? Ce sens mai are oare sa construiesti un router cu 16 interfete E3 cind calculul ne cere un backplane de mini-switch?

Networkingul nu este un exemplu singular al domeniului IT in care procesul iterativ a devenit "calea de urmat". Arhitectura mainframe, de exemplu, nascuta by-default  centralizata, a fost intii descentralizata, dar, dupa 20 de ani, strategii din IT s-au razgindit si s-au intors la ea (e drept, redenumind-o cluster).

Cu legaturi WAN care au ajuns la performante de 100 Mbps (si chiar mai mult decit atit), nu este de mirare ca aplicatiile ofera noi facilitati si permanent cresc in pretentii, obligind specialistii IT sa ia ciclul de crestere al performantei de la capat, purtind in gind speranta ca nedemonstrata dar mereu-confirmata lege a lui Moore va fi pina la urma infirmata (citeste «devansata»). Chiar daca unele facilitati par inutile specialistului IT, cu siguranta sint multimedia si deci spectaculoase, asa ca utilizatorul majoritar de sisteme IT se transforma incet dar sigur in consumator de multimedia, cerind transmisii real-time, fara ecouri, fara pixelizare si fara cadre inghetate.

Aici incepe povestea QoS-ului si a redundantei retelei LAN-MAN-WAN, iar urmasii lui Alexander Graham Bell si ai lui abonati sint martorii inceputului unei noi ere si mai spectaculoase, dar plina de abrevieri confuze: vorbim acum de VoIP, ToIP, IPT, din nou de VoIP, sau, mai global, de UCS-ul Cisco sau CIPS-ul lui Avaya. Si lista poate continua...

vizitatori.

Site alternativ: sorin-p.xhost.ro